Volumul „Ion Mincu: 1852–1912. Cu 65 de ilustrații”, apărut în Seria „Generația Artistă” la Editura Cultura Națională, București, 1928, reprezintă o lucrare memorialistică dedicată vieții și personalității arhitectului Ion Mincu. Scris de criticul și memorialistul Nicolae Petrașcu, volumul îmbină evocarea biografică cu observația culturală, oferind o perspectivă directă asupra unuia dintre fondatorii arhitecturii românești moderne. Cartea se înscrie în tradiția interbelică a recuperării memoriei marilor creatori, propunând o privire intimă și totodată documentară asupra unui personaj esențial pentru cultura română de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX.
Lucrarea este construită sub forma unor amintiri narate la persoana întâi, în care Petrașcu reconstituie întâlniri, conversații, scene cotidiene și episoade semnificative din viața lui Ion Mincu. Textul alternează între descrieri ale mediului artistic și social al epocii, portrete ale unor personalități culturale sau politice și fragmente de dialog care redau vocea și temperamentul arhitectului. Cele 65 de ilustrații – fotografii de epocă ale clădirilor proiectate de Mincu – completează discursul memorialistic, transformând volumul într-un document vizual și narativ deopotrivă. Ideile centrale urmăresc conturarea unui Mincu viu, uman, implicat în viața artistică a timpului, dar și a unui spirit creator care a modelat identitatea arhitecturii românești.
Ion Mincu apare în paginile cărții nu doar ca arhitect, ci ca prieten, interlocutor și prezență intelectuală. Petrașcu îl surprinde în ipostaze cotidiene, în cercuri de prieteni, în discuții cu artiști, politicieni sau oameni de cultură, dezvăluind un om cu sensibilitate, umor și o viziune clară asupra rolului artei în societate. Relația dintre cei doi este una de admirație reciprocă și apropiere intelectuală: Petrașcu, ca observator atent al vieții culturale, găsește în Mincu un model de autenticitate și creativitate, iar Mincu, la rândul său, se lasă surprins în momente de sinceritate și reflecție. Această legătură conferă volumului o dimensiune afectivă și o credibilitate aparte.
Cartea are o valoare documentară și culturală semnificativă, fiind una dintre puținele mărturii directe despre personalitatea lui Ion Mincu și despre contextul artistic al epocii sale. Ea oferă cercetătorilor, istoricilor artei și publicului larg o sursă narativă bogată, în care se împletesc observația subiectivă, detaliul istoric și imaginea vizuală. Prin tonul cald, prin caracterul confesiv și prin ilustrațiile care fixează în memorie operele arhitectului, volumul contribuie la consolidarea memoriei culturale a modernității românești și la înțelegerea rolului pe care Ion Mincu l-a avut în definirea stilului național în arhitectură.
