Incunabulul Thomas a Kempis. Opera, editat de umanistul Peter Danhauser și tipărit la Nürnberg de Kaspar Hochfeder la 29 noiembrie 1494, reprezintă una dintre cele mai timpurii sinteze tipărite ale corpusului spiritual atribuit lui Thomas a Kempis. Volumul, în format mare, cu 184 de foi, păstrat astăzi în colecția de incunabule a Filialei Batthyaneum din Alba Iulia (cota SR Inc. VI 72), reunește aproape întreaga operă cunoscută a autorului în ultimele decenii ale secolului al XV lea. Structura sa amplă este vizibilă în lista foliilor, unde apar titluri precum De imitatione Christi, Soliloquium animae, De disciplina claustralium, Dialogus noviciorum, Libellus de vera compunctione, Hortulus rosarum sau Vallis liliorum, iar în text se poate citi, de pildă, „Soliloquium animae folio LXX” sau „Dialogus noviciorum folio CXXVI”, indicând bogăția și diversitatea corpusului devoțional inclus în ediție. Prin această structură, incunabulul oferă o imagine completă asupra spiritualității cultivate de Thomas, în care meditația, disciplina monastică și formarea novicilor se împletesc într un ansamblu coerent.
Viața și opera lui Thomas a Kempis conturează figura unui călugăr profund dedicat interiorității, disciplinei spirituale și studiului. Născut în jurul anilor 1379–1380 la Kempen, fiu al meșteșugarului Ioan Haemerken și având un frate mai mare, Ioan, el își modelează formarea în atmosfera Devotio moderna, mai întâi la Deventer, apoi la mănăstirea Sfânta Agnes de pe Munte, lângă Zwolle. Acolo „a dus o viață liniștită și modestă, împărțindu-și timpul între exercițiile de devoțiune, scriere și copiere”, activitate în care s-a remarcat prin rigoare și perseverență, copiind inclusiv Biblia în patru exemplare și redactând texte care „abundă în citate biblice, îndeosebi din Noul Testament”. Cea mai cunoscută dintre scrierile sale, Imitatio Christi, avea să devină una dintre cele mai răspândite cărți de îndrumare spirituală, apreciată de credincioși din toate confesiunile și considerată de Leibniz „una dintre cele mai bune cărți care s-au scris cândva”. Această spiritualitate a interiorizării și a urmării exemplului lui Hristos constituie fundamentul întregului corpus reunit în ediția tipărită în 1494.
Editorul incunabulului, Peter Danhauser, apare ca un umanist și jurist format în mediile universitare de la Ingolstadt și Tübingen, activ în anii 1490 la Nürnberg și ulterior profesor de drept la Viena. A fost un umanist și jurist originar din Nürnberg, activ între 1478 și 1512 și decedat în 1528. A fost implicat în activitatea editorială și în cercurile umaniste ale orașului, ceea ce explică interesul său pentru editarea operei lui Thomas a Kempis. Alegerea lui ca editor reflectă preocuparea umaniștilor germani pentru recuperarea și transmiterea textelor devoționale medievale într-o formă tipărită riguroasă și accesibilă.
Tipograful Kaspar Hochfeder, la rândul său, este un reprezentant tipic al tipografilor itineranți ai epocii incunabulelor, „activ între ultimele decenii ale secolului al XV-lea și primele ale secolului al XVI-lea”, cunoscut pentru mobilitatea sa între centre tipografice emergente. În perioada petrecută la Nürnberg, unde a tipărit lucrări teologice și filosofice, inclusiv texte de Thomas a Kempis, se înscrie și ediția din 1494. Ulterior, contribuția sa la fondarea tipografiei la Metz confirmă profilul unui meșter adaptabil, capabil să răspândească tiparul în regiuni fără tradiție tipografică. Ediția din 1494 aparține astfel unei etape de maturitate profesională, când Hochfeder producea lucrări de largă circulație și de importanță culturală considerabilă.
Importanța acestui incunabul derivă atât din vechimea sa, cât și din caracterul său cuprinzător. El reprezintă una dintre primele încercări de a reuni într un singur volum opera lui Thomas a Kempis, într o ediție umanistă atent pregătită și tipărită într un centru tipografic major. Prin colaborarea dintre Danhauser și Hochfeder, volumul devine o punte între tradiția manuscrisă a Devotio moderna și noua cultură tipografică europeană. Exemplarul păstrat la Batthyaneum are, în acest sens, o valoare patrimonială excepțională, ilustrând circulația europeană a literaturii devoționale și rolul tiparului în consolidarea influenței lui Thomas a Kempis în secolele următoare.
