Monografia este o istorie exegetică a baladei Miorița. Lucrarea este împărțită în trei părți. Prima parte analizează momentul nașterii mitului și interestului pentru studiul Mioriței, autorul identificând trei mari etape: folcloristica de tip eseistic (1852-1920), analizele sistematice (1921-1946) și interpretările globale și monografiile (1950-2000). Se identifică și posibile surse care au dus la nașterea mitului, sursele intrând în trei posibile categorii: reflectări ale unor ritualuri antice, reflectări ale unor credințe religioase sau reflectări ale unor fapte etnografice (obiceiuri, ritualuri, tradiții). Se încearcă totodată și identificarea locului de naștere al mitului și al autorilor cât și evoluția mitului Mioriței. Partea a doua analizează influența „Mioriței” în cadrul culturii românești dar și apartenența mitului „Mioriței” la cultura europeană. Se analizează și elementele mitului stabilindu-se cadrul temporal, personajele și raportul dintre personaje, conflictele, principalele teme și motive literare etc. Partea a treia cuprinde o tipologie, un glosar de termeni și un indexuri de localități, de culegători, informatori, de texte sau pentru termeni din glosar.