„Ideea editării unei Colecții naționale de folclor îi aparține profesorului Mihai Pop, în primii ani după înființarea Institutului de folclor (1949), curând după arestarea lui Harry Brauner, directorul Institutului - implicat în celebrul proces împotriva lui Lucrețiu Pătrășcanu și condamnat la mulți ani de pușcărie grea. În aceste condiții, direcția Institutului de folclor i-a revenit maestrului Sabin V. Drăgoi și astfel editarea muzicii populare românești a devenit unul din scopurile majore ale activității Institutului. Aceste scopuri au fost ilustrate semnificativ prin existența unui sector muzical alcătuit dintr-un număr mare de muzicieni, care reprezenta majoritatea cercetătorilor științifici, celelalte două sectoare - literar și coregrafic - fiind mult mai reduse ca număr de cercetători.(Proiectul inițial al lui H. Brauner era transcrierea cilindrilor de fonogramă - peste 13.000 de cilindri! - moșteniți de la Arhiva fonogramică a Societății Compozitorilor Români și de aceea a angajat numeroși studenți de la Conservatorul din București, unde deținea șefia catedrei de folclor).”