Cartea analizează modul în care conceptul de neologism este definit și tratat în dicționarele limbii române, într-o perspectivă istorică și comparativă. Lucrarea urmărește evoluția acestui termen în lexicografia românească și îl pune în legătură cu teoriile generale despre schimbarea și evoluția limbii. În volum sunt evidențiate idei importante despre apariția limbajului și despre factorii care determină modificările lingvistice, precum și despre diversitatea perspectivelor asupra neologismului în lingvistica românească și europeană. Autorul subliniază că „neologismul s-a impus și se impune permanent în limbă, fiind totodată un indicator al vitalității și al culturalității acelei limbi”, iar „intrarea unui mare număr de împrumuturi în limba română a generat și o dezvoltare fără precedent a domeniului lexicografiei”.