Astfel, în întreg spațiul mioritic, după criteriul profesional s-au individualizat romii căldărari care confecționau vase casnice, căldări sau cazane pentru obținerea pălincii, rudari, respectiv băieși sau aurari, căutători de metale prețioase, ursari care susțineau spectacole unde foloseau urși dresați, cărămidari, spoitori care se ocupă cu repararea vaselor confecționate de căldărari, geambași sau lovari în Transilvania, adică comercianți de cai, sau lăutari, lingurari, pieptănari etc. Romii gabori, la rândul lor, fac parte din ramura socio-profesională a căldărarilor, însă cu toate că ocupațiile își au rolul lor în individualizarea neamurilor de romi, măcar prin simplu fapt că a amplificat diversitatea ca și caracteristică a etniei, existența și sudarea grupului nu se datorează meseriei. Profesia tradițională nu reprezintă pentru neamuri altceva decât ocupația transmisă ereditar de cei ce au impus sistemul denominativ și nicidecum o modalitate de autoidentificare. Dovadă că ocupația tradițională și la gabori este pe cale de dispariție, dar coeziunea internă s-a păstrat, interdependența fiind exclusă între neam și profesie.