Această lucrare, întocmită de Dumitru Ivănescu și Rodica Eugenia Anghel, prezintă o analiză arhivistică cuprinzătoare asupra documentelor ce reflectă activitatea Rectoratului Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași între anii 1860 și 1944. Studiul explorează evoluția învățământului superior românesc, fiind o cronică detaliată a contribuțiilor culturale, academice și sociale ale uneia dintre cele mai vechi instituții de învățământ din România. Structura volumului se bazează pe o organizare riguroasă: un cuvânt înainte și o introducere oferă contextul istoric al subiectului, urmate de inventarul arhivistic ce detaliază documentele relevante ale Rectoratului, și un indice general pentru a facilita explorarea materialului. Cartea reușește să îmbine datele arhivistice „reci” cu o viziune captivantă asupra trecutului, redând cititorului imaginea bogată a unei epoci. Importanța acestei lucrări este majoră atât pentru cercetătorii istorici, cât și pentru publicul larg, oferind un instrument esențial pentru înțelegerea dezvoltării culturale și academice a României moderne. Efortul autorilor contribuie semnificativ la păstrarea memoriei colective și la reconstrucția integrală a trecutului academic și cultural românesc.