Seria de volume Texte uitate – Texte regăsite, publicată de Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, reprezintă o colecție de manuscrise și texte vechi redescoperite și analizate pentru a oferi o perspectivă nouă asupra literaturii române vechi. Volume au fost editate la editura Fundația Națională pentru Știință și Artă din București, fiind coordonate de cercetători precum Silvia Marin-Barutcieff, Cătălina Velculescu, Adriana Mitu, Manuela Anton și Andrei Nestorescu.
Primul volum, publicat în 2002, aduce în prim-plan manuscrise și cărți românești de dinainte de mijlocul secolului al XIX-lea, explorând teme religioase, educaționale și filozofice. Volumul publică lucrarea hagiografică Viața Sfântului Hristofor, o culegere de texte medievale despre practici populare legate de fulgere și tunete, reflecții asupra fragilității existenței („Omul ca iarba, zilele lui…”), precum și trei manuale școlare din secolul al XVIII-lea. Volumul se încheie cu publicarea unui studiu mai puțin cunoscut al lui Ioan Maiorescu, și anume Retorica, un curs de retorică generală sau retorică teoretică, predat de Ioan Maiorescu la Seminarul de la Socola în anul școlar 1842-1843. Fiecare lucrare publicată este precedată de un studiu istoric-literar care oferă informații despre tema lucrării, autor, cadrul istoric în care a fost redactată, traducerile și autorii acestora, precum și impactul asupra culturii și literaturii vechi românești.
Publicat în 2003, al doilea volum reunește scrieri cu influențe filosofice și teologice din literatura românească veche. În primul capitol este publicată lucrarea teologică Veșmântul lui Hristos. În capitolul al II-lea se publică Țara Preotului Ioan în manuscrise românești, respectiv traduceri în limba română ale lucrării Le relationi universali de Giovanni Botero, incluzând pasajele care fac referire la Regatul Preotului Ioan. Capitolul al III-lea publică o traducere din secolul al XVIII-lea a Hexameronului lui Vasile cel Mare, respectiv părțile șapte, opt și nouă, care corespund Cărții Crearea Animalelor. Capitolul al IV-lea conține o traducere din 1785 a primelor două cărți din Cugetările lui Oxenstiern, cugetări ale contelui și diplomatului suedez Johan Axelsson Oxenstierna af Södermöre (1611–1657), care reflectă imaginea „celuilalt” în secolul al XVII-lea din perspectivă moralistă. Capitolul al V-lea publică traducerea în românește din 1807 realizată de ieromonahul Ioachim Bărbătescu a lucrării Nebunului Înțelept, respectiv capitolele Viața și Întrebările din hagiografia Sfântului Andrei cel Nebun, redactată de preotul Nichifor de la Hagia Sophia. Ultimul capitol conține traducerea integrală a An Essay on Man de Alexander Pope, realizată de Ioan Cantacuzino la finele secolului al XVIII-lea.Fiecare lucrare publicată este însoțită de un studiu istoric-literar și prezentarea ediției, incluzând informații despre tema lucrării, autor, traducerile și autorii acestora, precum și impactul asupra literaturii și culturii românești vechi.
Apărut în 2005, volumul al patrulea continuă explorarea scrierilor rare și aproape uitate, punând accent pe percepția istorică și filozofică a Europei. Capitolul întâi publică Chipurile împăraților turcești, traducere în limba română a unei cronici istorice otomane din secolul al XVIII-lea, care prezintă o istorie prescurtată a Imperiului Otoman, de la Osman I la Ahmed al III-lea. Cronica este amintită și de Dimitrie Cantemir în lucrările sale. În capitolul al doilea este publicată o traducere în limba română a geografiei Europei realizată de Giovanni Botero, La relazioni universali (1591). În capitolul al treilea se continuă publicarea traducerii în limba română a hagiografiei Nebunul înțelept, respectiv viețile asceților sirieni „nebuni după Hristos”, Simeon Salos și Ioan de Edessa, hagiografii realizate de Leontios, episcop de Neapole în secolul al VII-lea. Traducerea românească publicată datează de la finalul secolului al XVIII-lea, iar un fragment datează din 1814. În capitolul al patrulea este publicată o traducere în limba română din secolul al XIX-lea a lucrării Învățătura morală pentru copii a lui Joachim Heinrich Campe (1746–1818). Traducerea îi aparține lui Constantin Ionovici și a fost realizată în anul 1813, sub titlul Bunele năravuri. Ultimul capitol, al cincilea, publică o selecție din stihurile lui Mihail Mologescu, oferind o perspectivă asupra poeziei românești vechi. Mihail Mologescu (1780 - ?) a fost unul dintre cei mai vârstnici pașoptiști. Acesta a participat la o primă mișcare revoluționară iscată în Țara Românească, un complot din anul 1840. Complotul este descoperit, iar participanții, inclusiv Mihail Mologescu, sunt arestați. Acesta este închis și condamnat, mai întâi la temnița de la Snagov, apoi, într-un regim mai blând, la mănăstirile Mărgineni și Căldărușani. Aici scrie 11 dintre cele 16 stihuri publicate în acest volum, 4 stihuri fiind redactate înainte de arestare, iar unul după eliberare. Cuvântul-cheie al liricii lui Mihail Mologescu este singurătatea. Toate manuscrisele publicate în acest volum încep cu un studiu istoric-literar care prezintă date despre tema lucrării, despre autor, despre traducerile și autorii traducerilor publicate în acest volum.
Acest volum joacă un rol esențial în recuperarea și reevaluarea patrimoniului literar românesc, aducând în atenție texte vechi, rare sau uitate, care oferă o perspectivă nouă asupra influențelor filosofice, religioase și istorice din literatura română veche. Prin publicarea acestor manuscrise și traduceri, cercetătorii Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” nu doar conservă cultura națională, ci și evidențiază legăturile dintre spațiul românesc și cel european medieval și premodern, prin studierea unor lucrări fundamentale de teologie, filosofie și istorie. Astfel, acest demers contribuie la înțelegerea modului în care ideile trecutului au influențat literatura modernă și mentalitățile colective, oferind cititorilor o fereastră către gândirea și sensibilitatea epocilor anterioare.
