Grigore Antipa, „Pescăriile și regiunea inundabilă a Dunării în economia națională și mondială” (1933) – lucrare publicată la Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului - Imprimeria Centrală, București, analizează impactul crizei economice asupra pescăriilor și regiunii inundabile a Dunării. Antipa susține că dezvoltarea sustenabilă a acestor teritorii reprezintă una dintre cele mai mari probleme economice ale României, fiind esențială pentru maximizarea producției și crearea de oportunități economice. El avertizează asupra corupției și demagogiei politice, care au împiedicat implementarea unor politici eficiente de valorificare a acestor resurse.
În conținutul lucrării, Antipa explică necesitatea unor reforme fundamentale pentru gestionarea apelor Dunării și a terenurilor de inundație. Subliniind măsurile adoptate în trecut, amintește Legea pescuitului din 1896, care a stabilit epoci de cruțare și interdicții asupra uneltelor distructive, precum și inițiativele din 1895 pentru organizarea unei mari regii a pescăriilor. Autorul propune investiții în infrastructura hidraulică, inclusiv săparea de canale de legătură între Dunăre și lacurile sale, facilitând circulația peștilor către locurile de reproducere și hrană. În urma acestor măsuri, producția piscicolă a Deltei a crescut semnificativ, iar prețurile peștelui au scăzut, favorizând piața internă și exporturile.
Lucrarea explorează și rolul regiunii inundabile, susținând că aceasta ar trebui administrată prin alternanța pisciculturii cu pășunile și culturile agricole, inclusiv orezul. Antipa a prezentat aceste idei la Congresul Internațional de la Roma din 1911, unde propunerile sale au fost aprobate de comunitatea științifică internațională. Totuși, reformele au fost afectate de lobby-ul politic și presiunile economice, care au favorizat îndiguirea terenurilor inundabile, având efecte negative asupra producției piscicole. Autorul protestează împotriva acestor decizii administrative defectuoase, susținând că ele au compromis ecosistemul Dunării și au afectat rentabilitatea pescăriilor.
Grigore Antipa (1867-1944), unul dintre cei mai influenți biologi, oceanografi și ecologiști români, a fost un pionier în hidrobiologie, administrarea resurselor naturale și economia piscicolă. Director al Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, a contribuit semnificativ la modernizarea politicilor privind exploatarea durabilă a resurselor acvatice. Această lucrare din 1933 rămâne relevantă pentru studiile de ecologie, economie și politici de mediu, oferind o analiză detaliată asupra regiunii inundabile a Dunării și impactului gestionării piscicole asupra economiei naționale
