Dicționarul Toponimic al României (DTR) reprezintă un proiect lexicografic de amploare, realizat pe regiuni geografice-istorice, care are ca obiectiv inventarierea și analiza lingvistică a numelor de locuri din spațiul românesc, atât din trecut, cât și din prezent. Acesta valorifică surse variate – documente arhivistice, hărți, planuri de moșii, hotărnicii, nomenclatoare administrative – și integrează perspective interdisciplinare din geografie, istorie, etnografie și sociologie. Prin structurarea articolelor în tipuri distincte (cu un singur obiect denotat, cu mai multe obiecte denotate, articole-matcă, articole-trimiteri), dicționarul oferă o imagine mozaicală a limbajului toponimic românesc, surprinzând atât termenii literari, cât și pe cei regionali sau arhaici, dar și elemente de folclor, credințe și mitologie. Dicționarul Toponimic al României. Muntenia (DTRM) se înscrie în această serie și are ca scop inventarierea și analiza toponimelor majore și minore de pe teritoriul Munteniei. El surprinde realitatea sociogeografică exprimată prin oiconime, hidronime, oronime sau fitonime, fixând în timp obiectele geografice denumite, în special așezările umane. DTRM se bazează pe izvoare diverse și include termeni ce reflectă obiceiuri, credințe și superstiții, precum „Apa de Leac” sau „Baba Dochia”, dar și microtoponime ce desemnează moșii, părți de sat, forme de relief sau semne de hotar. Structura articolelor evidențiază atât transferul de denumiri între obiecte din aceeași unitate administrativă, cât și diversitatea combinării termenilor geografici populari cu determinanți antroponimici, toponimici, substantivali sau adjectivali, redând fidel graiul local și bogăția expresivă a regiunii. Dicționarul Toponimic al României. Oltenia (DTRO) a deschis seria acestor lucrări și a stabilit principiile metodologice de organizare. În DTRO sunt incluse articole cu o singură denumire pentru mai multe obiecte, articole cu o singură denumire pentru un singur obiect, articole-matcă, articole-trimiteri și articole introduse din necesități etimologice. Exemplele prezentate, precum „Băcești” sau „Babele”, ilustrează complexitatea fenomenului de transfer al denumirilor între sate, comune, ape, dealuri sau munți. Analiza materialului relevă faptul că, de cele mai multe ori, centrul de iradiere al numelui este satul, de la care derivă ulterior numele de comună, oraș, mănăstire sau alte obiecte geografice. DTRO contribuie astfel la conturarea formulei toponimice românești, prin studierea modelelor de formare a numelor de sate și a raporturilor dintre acestea. În completarea seriei, DTR mai cuprinde Dicționarul Toponimic al Banatului (DTB) și Tezaurul Toponimic al României. Moldova, consolidând astfel ansamblul cercetării toponimice la nivel național.