,,În oricare din domeniile artei și științei umane pe care le-a abordat, poetul, istoricul literar, esteticianul, moralistul, stilisticianul, comparatistul, profesorul Tudor Vianu s-a menținut pe aceleași poziții ale umanismului secular, de sorginte și dimensiune clasică, pentru care lumea reprezintă un mister reductibil, un material organizabil și organizat de spiritul uman, de rațiunea lui iubitoare de ordine și echilibru. Clasicismul de atitudine al lui Tudor Vianu a fost expresia unei structuri interioare, modelate în jurul unor valori umane certe, dar, mai ales, în jurul convingerii fundamentale, că în lupta împotriva a tot ce le amenință, omul trebuie să se învingă mai întâi pe sine, nu ignorând, ci privind în față, lucid, iraționalul din sine și din lume, stăpânindu-i printr-o voință esențială de frumusețe, adevăr și armonie. Or, stilistica mi se pare a fi, între toate domeniile cercetării practicate de Tudor Vianu, acela care denotă cel mai acut nevoia de disciplină, de rigoare, de obiectivare a savantului, dornic să supună fluiditatea neliniștitoare a realului, rațiunii clasificatoare și comprehensive exacte și lucide, aproape impersonale în mișcarea ei. ,,Lucrarea pc care o înfățișăm astăzi a crescut dintr-o nevoie de exactitate care neliniștește uneori conștiința criticilor literari", afirmă Tudor Vianu, în aceeași prefață. Stilistica a însemnat forțarea criticii literare curente, în câmpul de forță a atitudinii sale filozofice permanente.” – Sorin Alexandrescu