,,A fost inițiativa Editurii Fundației Pro de a reedita volumul din 1965, “Studii de literatură română”, în care Tudor Vianu plănuise să își adune studiile privitoare la scriitorii români, cu excepția celor de stilistică, proiectate să apară separat. Strângându-și textele în vederea volumului, Vianu argumenta, în prefața la proiectul volumului, că acestea au nu numai o unitate tematică, provenită din faptul că, încă de la începuturile carierei sale, revenise periodic către cercetarea acelorași scriitori sau a unor scriitori din aceeași epocă dar și o unitate metodologică, prin considerarea fenomenului literar în cadrul universal și în istoria culturii. Prefața proiectului este datată de Vianu la 25 aprilie 1964, mai puțin de o lună înainte de moartea lui, iar volumul a văzut lumina tiparului la Editura didactică și pedagogică un an mai târziu. În acest volum, Vianu avea de gând să adune într-adevăr studii din epoci diferite, cum ar fi memoriul premiat și publicat de Academia Română în 1933 despre influența lui Hegel în cultura română, Poesia lui Eminescu, din 1930, introducerile la cele patru volume ale ediției pe care le îngrijise din Operele lui Alexandru Macedonski, publicate la Fundația Regală pentru Literatură și Artă între 1939 și 1946, capitolele redactate de el despre scriitorii Junimii din Istoria literaturii române modeme publicată în 1944 împreună cu Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu, introducerea la ediția Operelor lui Alexandru Odobescu, din 1955, precum și alte studii apărute în împrejurări diverse.” – Vlad Alexandrescu