Lipsită de o alcătuire politică temeinică, de o biserică proprie și o cultură scrisă, societatea vlahilor sud-dunăreni a fost până la sfârșitul veacului al XVIII-lea una precumpănitor orală. De aici absența unor mărturii directe asupra imaginii pe care vlahii o aveau asupra propriei identități. De aceea, suntem constrânși să facem apel la mărturiile asupra lor păstrate de vecinii lor greci și sud-slavi, dotați cu state, biserică și cultură scrisă. Dar cum vlahii, cu valorile tradiționale ale civilizației lor, au rămas rebeli pe parcursul secolelor la eforturile statelor din regiune de a-i integra propriilor valori, mergând până la asimilare, relațiile dintre ei și vecinii lor nu au fost lipsite de tensiuni. De aici și imaginea subiectivă și de multe ori voit deformată a vlahilor în oglindă bizantină sau sud-slavă. In consecință, cercetătorul modern care se apleacă asupra mărturiilor bizantine și sud-slave trebuie să fie un profund cunoscător al valorilor și, în primul rând, al ideologiei politice ale vecinilor vlahilor pentru a putea evalua semnificația efectivă a surselor medievale relative la membrii romanității balcanice. Să adăugăm și caracterul disparat și adesea contradictoriu al acestor mărturii, care nu-și propun să realizeze o imagine articulată a societății vlahe.