Publicația de față adună trei lucrări ale istoricului roman Tacitus, „Dialogul despre oratori”, „Viața lui Agricola” și „Germania”. Cele trei lucrări antice sunt publicate atât în textul original, în latină cât și în franceză. Traducerea, studiul introductiv și notele explicative în franceză sunt realizate de filologul francez André Cordier (1896 – 1945). „Dialogul despre oratori” sau „Dialogus de oratoribus” este o scurtă lucrare despre arta retoricii, redată sub forma unui dialog. Data compoziției sale este necunoscută, dar dedicația lui Lucius Fabius Justus ne permite să o plasăm în jurul anului 102 p. Chr. Dialogul în sine are loc în anul 70 p. Chr și face parte din tradiția discursului ciceronian asupra filozofiei și retoricii. Are loc în casa lui Curiatius Maternus, unul dintre vorbitori, care primește vizita a doi oratori renumiți, Marcus Aper și Julius Secundus. Cei doi au venit să discute despre un eveniment recent. Al patrulea vorbitor este Gaius Vipstanus Messalla Gallus, care vine mai târziu. Cei patru bărbați sunt figuri istorice a căror existență este atestată. Începutul lucrării este un discurs care apără elocvența și poezia. Atunci decadența artei oratorice este evocată. Explicația dată pentru aceasta constă în declinul educației viitorului vorbitor, fie în familie, fie la școală. Educația nu mai este cea de altădată, profesorii nu sunt suficient de pregătiți și retorica inutilă ține adesea locul culturii generale. Dialogul se încheie cu un discurs rostit de Maternus ilustrând după unii părerea lui Tacitus. Viața lui Agricola (De Vita Iulii Agricolae) este o biografie a generalului și guvernatorului Britaniei, Gnaeus Iulius Agricola. Iulius Agricola era socrul lui Tacitus. Lucrarea a fost scrisă în anul 98 p. Chr., fiind una din primele scrise de istoricul roman. Lucrarea începe cu o laudatio funebris, fiind dedicată defunctului Agricola, care decedase în anul 93 p. Chr. Tacitus a proiectat în mod deliberat structura în așa fel încât lucrarea să poată fi împărțită în cinci secțiuni egale, culminând cu punctul culminant al bătăliei de la Mons Graupius și al conflictului dintre Agricola și Domițian. Autorul desenează în mod transparent o imagine a virtuosului, bunului comandant roman, ale cărui trăsături de caracter care determină această virtuozitate sunt scoase la iveală în fazele portretizate ale vieții. Germania (Origine et situ Germaniae) este lucrare cu caracter istoric și etnografic care descrie geografia Germaniei și numește diferite triburi germanice de la Rin până la Vistula. El înfățișează obiceiurile popoarelor germanice și subliniază ceea ce el consideră a fi un mod de viață moral, precum viața lor de familie strict reglementată, caracterul lor loial și sincer, curajul lor în război și dorința lor de libertate. Totuși, el subliniază, de asemenea, puncte slabe, cum ar fi lenețenia, tendința lor de a juca zaruri și consumul excesiv de alcool. Lucrarea este împărțită între parte generală în care descrie geografia și modul de viață al germanicilor și o parte special, în care descrie biceiurile și particularitățile triburilor individuale și, de asemenea, îi menționează pe cei care au părăsit Germania și s-au stabilit în Galia. Tacitus nu a fost niciodată în Germania. Principalele sale surse au fost comantariile lui Gaius Iulius Caesar „De bello Gallico”, Titus Livius, Pliniu cel Bătrân. Publius Cornelius Tacitus (cca 58 – 120 p. Chr.) a fost un istoric și om politic roman. Despre începuturile vieții sale și despre mediul familial se știu puține. Se consideră că provenea dintr-o familie de rang ecvestru și s-a născut în provincia romană Narbonna Gallia. De la Pliniu cel Bătrân aflăm că tatăl său era Cornelius Tacitus, procurator al provinciei Gallia Belgica. Mama sa provenea dintr-o familie senatorială. A avut parte de educația obișnuită a elitei romane, fiind elevul lui Quintillian. A deținut mai multe funcții militare și politice, de la chestor, tribun al plebei, edil, senator sau guvernator al provinciei Asia, una din cele mai înalte funcții politice din acel timp. S-a căsătorit cu Iulia Agricola, fiica generalului și omului politic Cnaeus Iulius Agricola, căruia îi și dedică o biografie, De Vita Agricolae. Lucrările sale cele mai importante sunt însă Analele, (istorii care tratează perioada celor patru împărați din dinastia iulio-claudiană care i-au succedat lui Augustus, deci din timpul lui Tiberius și până la Nero) și Istoriile (istoria Imperiului Roman din anul 69, de la împăratul Galba și până la moartea lui Domițian, în anul 96 p. Chr.).