Ediție ce cuprinde fragmente din lucrarea istorică Anabasis a istoricului grec Xenofon. Textul este redat în original, în greacă, dialectul attic, cu note explicative și un indice de termeni în limba română realizate de Iuliu Valaori, Cezar Papacostea și Gheorghe Popa-Lisseanu. Începe cu un studiu introductiv care prezintă viața și opera lui Xenofon. Cuprinde fragmente din cărțile 1 și 4 ale lucrării lui Xenofon, mai exact descrierea pregătirilor expediției lui Cirus cel Tânăr, adunarea armatei grecilor la Sardes, bătălia de la Cunaxa din 401 a. Chr, portretul lui Cirus cel Tânăr și retragerea grecilor spre nord, către țărmul Mării Negre. „Anabasis” sau „Marșul celor 10000” este un jurnal de război ce prezintă peregrinările mercenarilor greci angajați de Cirus cel Tânăr pentru a-i uzurpa tronul fratelui său Artaxerxes al II-lea, regele Persiei. Xenofon a fost unul dintre participanții acestei expediții desfășurate între 401 și 400 a. Chr. Cele șapte cărți care formează Anabasis au fost scrise la cca 370 a. Chr. Prima carte prezintă pregătirea expediției lui Cirus și bătălia de la Cunaxa, terminată cu o victorie tactică a grecilor însă cu mortea prințului person și astfel pierderea războiului. Următoarele șase cărți prezintă retragerea mercenarilor greci urmăriți de armatele persane. După Cunaxa, Xenofon devine comandant al grecilor alături de Cheirisophos. Xenofon descrie un marș de 1300 de km până la Babilon de la Sardes la Cunaxa, apoi o retragere de 1000 de km până la Trapezus, apoi încă 1000 de km de-a lungul țărmului Mării Negre până la Hellespont și expediția în Tracia, sub comanda regelui Seuthes al II-lea al Traciei. Anabasis este bogat în descrieri ale popoarelor exotice uneori la fel de ostile grecilor ca și perșilor, ale bătăliilor dificile, ale relațiilor umane conflictuale. Mai presus de toate, acest episod stigmatizează slăbiciunea Imperiului Persan, pe care Agesilau al II-lea și mai târziu Alexandru cel Mare nu o vor uita. Anabasis poate fi servit ca o comparație cu evenimentele din istorie. Xenofon nu se limitează doar la a prezenta situația politică a Imperiului Persan și a populației din cadrul imperiului ci prezintă și detalii despre anumite personalități istorice, despre obiceiurile populațiilor cu care intră în contact dar și detalii despre vegetația și viața animală din Asia Mică și Tracia. Xenofon (430 – 354 a. Chr.) a fost un istoric, filozof, scriitor și comandant grec originar din Atena. A fost unul din studenții lui Socrate. Acuzat de faptul că era filospartan este exilat din Atena și intră în serviciul regelui spartan Agesilau al II-lea. În 401 a. Chr este invitat de Proxenus din Beotia, unul din căpitanii lui Cirus cel Tânăr, să se angajeze în cadrul armatei de mercenari pe care acesta o strângea pentru a cuceri tronul Persiei. Toate scrierile sale s-au păstrat. Pe lângă Anabasis, a mai scris lucrări de istorie precum Helenicele (o continuare a Istoriei lui Tucidide, prezentând istoria Greciei de la 411 la 362 a. Chr.) sau Agesillaus (un elogiu adus regelui Spartei). De asemenea, a scris și dialoguri socratice precum: Memorabilia (Memoriile lui Socrate), Symposion (dialog filozofico-literar în timpul unui banchet), Apologia (Apărarea lui Socrate) și Oikominikos (dialog despre economia domestică și știința agriculturii purtate între Socrate și Critobul). A scris și lucrări pedagogice și politice precum Kyropedia (Educația lui Cirus – în care prezintă o biografie a lui Cirus), Hieron (dialog despre tiranie), Poroi (Despre veniturile statului – modalități de strângere de bani în Atena), Constituția de stat a lacedemonienilor (descrierea constituției spartanilor și a modului de viață spartan), Constituția de stat a atenienilor (descrierea constituției Atenei, atribuirea lucrării lui Xenofon este îndoielnică). Alte lucrări ale lui Xenofon au fost Hipparchikos (Tratat despre îndatoririle unui comandant de cavalerie), Tratat despre călărie și Kynegetikos (Tratat despre vânătoare).