Convins că poetul Vasile Bumbac este „cea mai importantă personalitate a satului Costâna”, Petrea Tabarcea dorește să realizeze opera completă a acestuia, care a fost poet, dar și profesor de limba și literatura română la Gimnaziul din Suceava, din anul 1874 până la pensionare, stingându-se la 27 februarie 1918, tocmai în anul în care Bucovina revenea la Patria mamă. Motivele care l-au animat și mobilizat pe autor în această acțiune temerară și complexă sunt foarte numeroase și apreciate de autor extrem de serioase. Nu există până la ora actuală „nici măcar o selecție în volum, a poeziilor și celorlalte lucrări” ale celui ce a fost cel mai mare poet al Bucovinei. Apreciat de Nicolae lorga în necrologul din 5 martie 1918 (în „Neamul Românesc” nr. 63/1918, p. 1), prezentat într-o analiză relativ sumară de Victor Morariu în 1923 (în „Junimea Literară” nr. 10-11, 1923, p. 528). prezentat mai pe larg, dar tot rezumativ și fără a avea la îndemână întreaga sa operă în versuri, articole, note și însemnări în proză, de către istoricul literar Constantin Loghin (în „Istoria literaturii române din Bucovina, 1775-1918, Cernăuți, 1926 și 1996), poetul Vasile Bumbac trebuie, după opinia lui Petrea Tabarcea, mai întâi recuperat și prezentat cititorilor cu opera sa întreagă, spre a putea fi judecat, pe baza celor mai diverse preocupări și realizări ale sale.