„Aparținând eneoliticului dezvoltat (3750-2500 b.c), cultura Sălcuța, născută și formată în Oltenia pătrunde, într-un anumit moment al evoluției sale, în Banat. În lucrare sunt cartografiate și studiate toate așezările din zonă ce aparțin unor astfel de descoperiri (întâmplătoare sau sistematice). După prezentarea istoricului cercetărilor și al principalelor tipuri de așezări (cap. I-IV) este abordată cultura materială și spirituală (cap.V) - unelte, arme, ceramică, podoabe, plastică, analizate pe baza cercetărilor efectuate la Cuptoare, Băile Herculane și Slatina Timiș. La finalul acestui capitol a fost evidențiat și aprofundat contactul direct dintre culturile Sălcua și Tiszapolgár precum și implicațiile culturale pe care acesta îl presupune. În încheiere (cap. VI-VII) este realizată încadrarea cronologică și culturală a descoperirlor, urmărindu-se plasarea cercetărilor din Banat în contextul evoluției culturii Sălcuța din cadrul complexului Bubanj-Sălcuța-Krivodol.”