Expoziția de pictură pe sticlă a Ancăi Bentu, găzduită în mai 1989 la Teatrul Foarte Mic, dezvăluia un univers expresiv unde fantezia se împletea cu sarcasmul goyesc și atmosfera de basm. Lucrările, grupate în cicluri precum „Meșterul Manole”, „Înăripați” sau „Arlechini”, se remarcau prin prospețimea cromatică și dinamismul compoziției. Prezentarea lui Aurel Acasandrei sublinia echilibrul rafinat al culorilor și forța expresivă a desenului, care transformau decorativul într-un spațiu plastic credibil și optimist.