Lucrarea „Fischerei und Flußregulierung” („Pescuitul și regularizarea râurilor”), semnată de Dr. Grigore Antipa, Inspector General al Ministerului Agriculturii și Domeniilor și Director al Muzeului de Istorie Naturală din București, a fost prezentată la V‑lea Congres Internațional de Pescuit (Roma, 29 mai 1911) și publicată în Allgemeine Fischerei‑Zeitung, nr. 16–17, anul 1911. Textul abordează relația dintre amenajările hidrotehnice moderne și ecosistemele piscicole, analizând consecințele ecologice, economice și climatice ale desecării și îndiguirii zonelor inundabile.
Discursul este construit ca o critică argumentată a tendinței moderne de a transforma luncile inundabile în teren agricol prin îndiguiri, desecări și regularizări. Antipa descrie funcțiile naturale ale acestor zone: atenuarea viiturilor, reglarea nivelului apelor, reținerea sedimente lor, menținerea umidității climatice și, mai ales, rolul lor esențial în producția piscicolă. El arată că productivitatea unui râu nu depinde doar de adâncimea albiei sau de volumul apei, ci de suprafața periodic inundată, unde se formează hrana naturală a peștilor. Antipa oferă exemple europene (Po, Elba, Rin) și demonstrează că desecările masive duc la scăderea drastică a resurselor piscicole, afectând și navigația, și echilibrul hidrologic. Textul discută și conflictul dintre interesele agriculturii, colonizării, navigației și pescuitului, criticând dogma tehnică a vremii: „cât mai mult pământ uscat, cât mai repede apa la mare”.
Lucrarea reprezintă una dintre cele mai timpurii și articulate viziuni ecologice asupra managementului apelor în Europa. Antipa anticipează concepte moderne precum serviciile ecosistemelor, managementul integrat al bazinelor hidrografice și rolul zonelor umede în reglarea climatică. Discursul are valoare științifică, politică și istorică: oferă un model de gândire interdisciplinară și demonstrează rolul lui Antipa ca pionier al ecologiei aplicate. În context românesc, textul stă la baza concepției sale despre „sistemul antropic de valorificare a apelor”, care va influența decenii de politici hidrologice și piscicole.