„La poalele Carpaților Moldovei, la E de Piatra-Neamț, acolo unde se întretaie valea Bistriței cu ulucul subcarpatic al Cracăului, se întinde o depresiune lungă de circa 40 km și lată de circa 30 km, în care ramificațiile munților și ale dealurilor dimprejur se pierd pe încetul pentru a face loc unor largi terase aluvionare. Prin situația sa la o importantă răscruce de drumuri naturale și prin condițiile de trai pe care le oferă văile sale fertile, izvoarele și pîraiele sale numeroase și pădurile masive de pe înălțimile vecine, această depresiune a fost totdeauna prielnică așezărilor omenești.”