Căutare Avansată

Caută în Domenii

Căutare Detaliată

The Emergence of Inland Settlement in Northern Dobruja at the End of the Archaic Period. A Newly Surveyed Settlement on Celic Dere Valley

  • TITLU în română: O aşezare de la sfârşitul perioadei arhaice în nordul Dobrogei. Noi cercetări pe Valea Celic Dere
  • Subiect: Pe lângă bine-cunoscutul ansamblu arheologic format din aşezare şi o mare necropolă tumulară din sec. VI-III a.Chr., din Valea Celicului în nordul Dobrogei, cercetat încă din anii 1980, a fost recent pusă în evidenţă o a doua aşezare din aceeaşi perioadă, la doar 2,5 km spre est de prima, pe aceeaşi vale, chiar lângă Mănăstirea Celic Dere. Nou cercetata aşezare de la Celic Dere Mănăstire/Cassiana a reprezentat, în 2013 şi 2014, obiectul unei investigaţii geofizice (prin metoda magnetică), al unui studiu aerofotogrammetric şi unei periegheze sistematice. Date LiDAR au fost folosite drept suport integrator al întregii analize spaţiale. Descoperirea este semnificativă deoarece oferă ocazia de a discuta încă o dată, cu unele date îmbunătăţite, despre impactul colonizării greceşti în Pontul vestic asupra proceselor de agregare socială a populaţiilor locale. Localizarea foarte apropiată a celor două aşezări contemporane reprezentate de acelaşi amestec bogat de materiale (format din fragmente de amfore din perioadele arhaică şi clasică, ceramică cenuşie lucrată cu roata şi ceramică modelată cu mâna de tradiţie hallstattiană târzie), chiar dacă pentru aşezarea de la Mănăstire este vorba doar de materiale colectate în periegheză, dovedeşte demografia consistentă ce caracteriza, la sfârşitul primei epoci a fierului şi la începutul celei de-a doua, comunităţile ce au ocupat dealurile aflate imediat la sud de Dunăre. O astfel de asociere evidenţiază, totodată, rezistenţa comunităţilor respective în aceleaşi locuri centrale pe parcursul unei perioade relativ lungi, precum şi organizarea lor agregată în nuclee – bazate pe funcţionarea unor pieţe comerciale stabile, direct conectate cu coloniile greceşti din vestul Mării Negre, dintre care Orgame şi Istros se aflau la 50-60 km spre sud-est. Cele două aşezări de pe valea Celicului, pentru care un vârf de activitate pare să fi fost sfârşitul sec. VI şi sec. V a.Chr., exploatează în primul rând vecinătatea unui mare vad al Dunării (Isaccea, ca. 20 km spre nord) şi funcţionarea unei importante rute de interior către fostele golfuri marine, astăzi lacurile Babadag-Razim-Sinoe. Ele reprezintă un nucleu unitar, parte a unui grup mai mare de aşezări în care activitatea începe la sfârşitul perioadei arhaice în Dobrogea de Nord – fie în apropierea Dunării (ca în siturile de la Revărsarea Tichileşti ori Novoselskoe, pe malul opus al Dunării), departe în interior pe platourile înalte (Beidaud), ori într-o rază de 8-20 km în jurul coloniilor Istros şi Orgame şi golfurilor navigabile (precum Tariverde, Vişina, Sinoe, Vadu). Dacă siturile din ultima categorie au fost adesea interpretate drept staţiuni greceşti fondate în teritoriul coloniilor şi ocupate de o populaţie mixtă etnic, siturile de acelaşi tip din zona dunăreană nordică indică faptul că este vorba despre un proces mult mai larg de dezvoltare socială şi creştere demografică petrecut în interior, legat în mod specific de sfârşitul sec. VI a.Chr. şi începutul secolului următor.
  • Limba de redactare: engleză
  • Vezi publicația: Peuce
  • Editura: Mega
  • Loc publicare: Cluj-Napoca
  • Anul publicaţiei: 2021
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: 19; anul 2021; subtitlu: Studii şi cercetări de istorie şi arheologie; serie nouă
  • Paginaţia: 79-122
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  3 / 14   >  >|