Analiza antropologică a resturilor scheletice din Biserica Mare a Mănăstirii Hurezi (com. Romanii de Jos, jud. Vâlcea)

  • Subiect: Cercetările de la Biserica Mare a Mănăstirii Hurezi au scos la iveală resturi osteologice ce provin de la patru indivizi: trei schelete aparţinând unor bărbaţi (M1, M2 şi M3) descoperite cu prilejul desfacerii mormântului arhimandritului Ioan şi un schelet de femeie, depus într‐o criptă amenajată din cărămidă, aflată sub sarcofagul domnitorului Constantin Brâncoveanu. Indivizii de sex masculin sunt exclusiv adulţi bătrâni, iar cel de sex feminin este un adult tânăr. Dacă pentru atribuirea resturilor scheletice ale individului provenit din M3 am beneficiat de o cărămidă pe care era inscripţionată data morţii stareţului Dionisie. În cazul identificării arhimandritului Ioan (primul stareţ al Mănăstirii Hurezi, mort la 15 iunie 1726, conform inscripţiei de pe placa de mormânt), ne‐am folosit, în analiza noastră, de un document al lui Nicolae Iorga din care reieşea că Ioan suferea de podagră (gută). Studiul paleopatologic al resturilor osteologice nu a confirmat direct, prin prezenţa unor elemente de diagnostic pozitiv, această maladie, în schimb, prin analiza unor markeri scheletici patognomonici, nu excludem posibilitatea ca arhimandritul să fi suferit de această boală. În altă ordine de idei, cert este faptul că individul suferea de o artrită cronică, care ar fi putut fi şi guta, aspect din care deducem că resturile scheletice atribuite M2 aparţin lui Ioan arhimandritul. Menţionăm că analiza antropologică este însoţită şi de o expertiză medicală
  • Limba de redactare: română
  • Secţiunea: EPOCA MEDIEVALĂ / ÉPOQUE MÉDIEVALE / MIDDLE AGES
  • Vezi publicația: Materiale şi Cercetări Arheologice
  • Editura: Editura Academei Române
  • Loc publicare: Bucureşti
  • Anul publicaţiei: 2016
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: 12; anul 2016; serie nouă
  • Paginaţia: 243-258
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  19 / 24   >  >|