Transferul lexical de la greacă la română şi mutaţiile fonice aferente acestuia (secolul al XVIII-lea - începutul secolului al XIX-lea)

  • Subiect: Prezentul articol îşi propune să corecteze din perspectivă sociolingvistică prejudecăţi de principiu legate de transferul lexical de la greacă la română şi să ofere, pe cât posibil, un ghid al mutaţiilor fonice rezultate din acest transfer. Analiza faptelor de natură fonică din transferul lexical dinspre greacă spre română în secolul al XVIII-lea şi la începutul secolului al XIX-lea relevă că transferul amintit are un puternic caracter individual, de unde şi relativa instabilitate şi variaţie formală a rezultatelor sale. Din punct de vedere "practic", ipoteze ca cele privind dificultăţile întâmpinate de o limbă în adoptarea împrumuturilor din alta nu pot să reziste. Un contact lingvistic cu bilingvismul care îi urmează, creează un transfer lexical. Lipsa de identitate în distribuţia morfemelor, ca şi în repertoriile fonematice conduce spre substituiri masive, dar nu la respingerea posibilităţii de transfer. Este prezentat repertoriul fonematic al limbii neogreceşti, după Mackridge (1985) şi Elefteriades (1985), prin comparaţie cu cel al românei şi mutaţiile fonice aferente transferului lexical din greacă în română (sec. al XVIII-lea – începutul secolului al XIX-lea). Exemplele sunt luate în general din Galdi (1939). Exemplele care reprezintă contribuţia autoarei sunt completate, pentru a se deosebi de rest, cu sensurile etimoanelor. Etimoanele au fost transliterate fonetic după logica limbii române.
  • Limba de redactare: română
  • Secţiunea: Cuvintele şi dialogul cultural
  • Vezi publicația: Sud-Estul şi Contextul European: SECE
  • Editura: Institutul de Studii Sud-Est Europene
  • Loc publicare: Bucureşti
  • Anul publicaţiei: 1994
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: II; anul 1994; subtitlu: Buletin al Institutului de Studii Sud-Est Europene
  • Paginaţia: 90-99
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  11 / 15   >  >|