• Subiect: Ansamblul situaţiilor analizate şi al exemplelor citate în cadrul studiului ne permit să afirmăm că îmbinarea profanului cu sacrul este permanentă în societatea românească a veacului al XVII-lea. Raporturile ce se stabilesc între domn şi supuşii săi nu sunt exclusiv bazate pe forţa coercitivă a statului, ci ele îmbracă forma prestigiului spiritual de care instituţia domnească se bucură. De asemenea, în virtutea acestui fapt, printre instrumentele de guvernare ale domnului se regăsesc şi cele ale constrângerii spirituale, la fel de eficiente ca cele bazate pe violenţă corporală. În administrarea acestor forme de sancţiune, domnia apelează la alianţa sa cu Biserica, implicată ea însăşi, astfel, în acţiunea de guvernare. O altă concluzie este că pedeapsa spirituală, girată de divinitate, nu este imaginată având numai consecinţe ultime la Judecata de Apoi, cele mai cumplite suferinţe din viaţa terestră putând surveni nesocotitorului avertismentelor legate de afurisenie.
  • Limba de redactare: română
  • Secţiunea: Mentalitate şi politică
  • Vezi publicația: Sud-Estul şi Contextul European
  • Editura: Institutul de Studii Sud-Est Europene
  • Loc publicare: Bucureşti
  • Anul publicaţiei: 1995
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: III; anul 1995; subtitlu: Buletin al Institutului de Studii Sud-Est Europene. Mentalitate şi Politică
  • Paginaţia: 11-28
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  3 / 11   >  >|