În lucrarea de față autorul și-a propus să urmărească evoluția agriculturii în Țările Române între perioada pașoptistă și reforma agrară a lui Cuza, în comparație cu statele vecine. Este o perioadă de profunde transformări sociale, politice dar și economice. Lucrarea este împărțită pe nouă capitole. În primele două capitole se analizează practica clăcășiei și situația agriculturii în Țările Române până la revoluția din 1848. În capitolul al treilea se analizează evenimentele și urmările revoluției de la 1848 la sate. În capitolul al patrulea se analizează legislația agrară din Principate după înfrângerea revoluției și agravarea clăcășiei. Subiectul este mai amplu dezvoltat în următoarele două capitole. Capitolul al șaptele analizează fenomenul strămutărilor și rezistența țărănimii împotriva abuzurilor. În capitolele nouă și zece se analizează producția și tehnologia agricolă , respectiv practica transhumanței până la 1864. Ultimul capitol analizează emanciparea țărănimii în urma reformelor adoptate de Alexandru Ioan Cuza. Capitolul cuprinde și un rezumat în engleză și o listă cu măsuri și instrumente de măsurat, folosite în perioada studiată.