Lucrarea de față este traducerea în limba română a celor paisprezece discursuri ținute de Cicero împotriva lui Marcus Antonius, adunate sub numele de Filipicele. Primul a fost rostit la 2 septembrie 44 iar ultimul la 21 aprilie 43 a. Chr iar toate militau în jurul ideii de apărare a republicii și recâștigării libertății. Modelul este acela al discursurilor lui Demostene împotriva regelui Filip al Macedoniei. Discursurile sunt ținute după asasinarea lui Cezar, la 15 martie 44 a. Chr, în contextul luptelor de putere dintre facțiunea suporterilor fostului dictator roman, din care făcea parte Marcus Antonius și cea a asasinilor, pe care Cicero îi susținea. Cicero convinge Senatul să-l declare pe Marcus Antonius inamic al statului roman. Urmarea acestui fapt va fi asasinarea lui Cicero, la 7 decembrie 43 a. Chr. Marcus Tullius Cicero (106 - 43 a. Chr) a fost un filozof, om politic, jurist, orator și magistrat roman de la finele Republicii Romei. Provenea dintr-o familie de rang ecvestru din zona Latium. De numele său se leagă o operă imensă, fiind considerat părintele oratoriei antice, teoretizând arta retoricii dar și unul din cei mai importanți filofozi romani, în lucrările sale de filozofie încercând să adapteze modelele filozofiei grecești la spiritualitatea și mentalitatea romană. Printre cele mai importante lucrări de retorică se numără: De oratore libri tres (Trei cărți despre orator) și Partitiones oratoriae (Diviziunea părților artei elocinței). Printre lucrările sale de filozofie se enumeră: De republica (Despre stat), De legibus (Despre legi), De natura deorum (Despre natura zeilor), De divinatione (Despre divinație), De fato (Despre destin). Tot de la Cicero s-a mai păstrat o vastă corespondență (peste 800 de scrisori) scrisă între anii 68 și 43 î.Hr., care este în același timp un dosar intim al scriitorului și o adevărată frescă a vieții Romei din vremea sa. Ediția de față face parte din Colecția Clasicii Literaturii Universale, editată de Editura Literaturii Universale între 1959 și 1987. Redă doar traducerea în limba română și se bazează pe ediția Teuber, publicată între 1898 și 1910. Traducerea în limba română este realizată de Dumitru Crăciun.
