Lucrarea lui Constantin Scorpan, Cavalerul Trac (Muzeul Regional de Arheologie Dobrogea, Constanța, 1967), este o monografie arheologică dedicată unuia dintre cele mai persistente și complexe culte ale antichității balcanice. Autorul pornește de la ideea că reprezentarea Cavalerului Trac „exprimă un mit religios suprem și foarte vechi al populațiilor locale”, subliniind caracterul său de divinitate a binelui, fertilității, vieții și morții. Studiul urmărește geneza cultului, influențele elenistice, aria de răspândire și particularitățile Scythiei Minor, unde cultul apare într-o formă distinctă față de regiunile sud-dunărene.
Conținutul lucrării este structurat în două părți: o sinteză amplă despre originea, evoluția și iconografia zeului și un catalog detaliat al celor 42 de monumente din colecția muzeului. Scorpan distinge două mari categorii iconografice – Cavalerul vânător-luptător și Cavalerul pașnic – fiecare cu numeroase variante, simboluri și atribute. Analiza include elemente precum arborele, câinele și șarpele, considerate indicii ale funcțiilor vegetative și chtonice ale zeului, precum și fenomenul de sincretism religios, prin care zeități greco-romane se suprapun peste figura Cavalerului Trac, generând „un amestec de atribute și chiar de imagini figurate”. Catalogul final oferă pentru fiecare piesă date de inventar, locul descoperirii, dimensiuni, descriere iconografică, stilistică, artistică, datare și fotografie, incluzând piese excepționale precum placa de la Callatis cu epitetul Heros ktistes.
Importanța lucrării rezidă în faptul că oferă prima sinteză coerentă asupra repertoriului dobrogean al Cavalerului Trac și îl integrează într-un context balcano-pontic mai larg. Monografia clarifică specificul Scythiei Minor, unde lipsa sanctuarelor și predominanța epitetelor grecești și latine conturează un facies local distinct. Prin analiza tipologică, iconografică și religioasă, Scorpan demonstrează polivalența zeului și capacitatea sa de a absorbi funcții diverse, devenind un simbol identitar al comunităților provinciale. Lucrarea rămâne un reper fundamental pentru studiile de arheologie, iconografie și istorie religioasă din Dobrogea romană.
