Lucrarea lui Constantin Scorpan, Reprezentări bacchice (Muzeul Regional de Arheologie Dobrogea, Constanța, 1966) este dedicată analizei cultului lui Dionysos‑Bacchus și a modului în care acesta s‑a manifestat în spațiul dobrogean, în special în centrele greco‑romane Histria, Tomis și Callatis. Studiul urmărește atât originile și evoluția cultului dionysiac în lumea greacă și romană, cât și particularitățile sale locale, evidențiate prin monumentele descoperite în Dobrogea. Autorul pornește de la ideea că „rădăcinile cultului lui Dionysos se pierd în negura vremilor”, subliniind caracterul arhaic, sincretic și profund popular al acestei divinități, zeu al vegetației, al vinului, al vieții și al regenerării.
Conținutul lucrării este structurat în două direcții majore: o amplă introducere istorică și religioasă despre cultul dionysiac și un catalog analitic al celor 30 de monumente cu reprezentări bacchice din colecțiile muzeului. Prima parte tratează ipostazele zeului, evoluția sărbătorilor dionysiace, rolul thiasos‑urilor, caracterul orgiastic sau misteric al cultului și sincretismele greco‑orientale și traco‑romane, autorul observând că „diferențele iconografice între Sabazios și Dionysos sînt insesizabile”. Catalogul, prezentat în a doua parte, este riguros structurat: fiecare fișă începe cu denumirea reprezentării și numărul de inventar, urmate de locul descoperirii, materialul și dimensiunile piesei, precum și starea de conservare (fragmente, lipsuri, urme de uzură, restaurări). Descrierea iconografică detaliază compoziția, postura personajelor, atributele dionysiace (thyrs, kantharos, cununi de iederă, pantera), elementele de decor și eventualele scene asociate. Analiza stilistică și artistică urmărește calitatea execuției, tratamentul volumelor, proporțiile, influențele elenistice sau romane, iar secțiunea dedicată atelierului sau meșterului discută proveniența artistică probabilă (ateliere locale, influențe microasiatice, producții callatiene sau histriene). Fiecare fișă se încheie cu datarea piesei, stabilită pe criterii stilistice, epigrafice sau arheologice, și cu observații privind contextul cultural. Scorpan evidențiază tipurile de reprezentări — de la aedicule cu basoreliefuri ale zeului și acoliților săi (Pan, Silen, satiri, menade, Priap), până la statuete fragmentare și obiecte de bronz decorate cu figurine bacchice — și urmărește modul în care aceste artefacte reflectă atât tradiția greco‑romană, cât și influențele locale. Catalogul include și piese deosebite, precum candelabrul cu figurine bacchice sau statueta de Pan de la Techirghiol, remarcabilă prin calitatea execuției, precum și reprezentări sincretice în care Dionysos apare alături de Hermes sau de Cavalerul Trac.
Importanța lucrării rezidă în caracterul ei de sinteză regională și în contribuția la înțelegerea fenomenului religios din Dobrogea antică. Studiul demonstrează că Dionysos a fost una dintre cele mai populare divinități ale zonei, atât prin funcțiile sale agricole și regeneratoare, cât și prin rolul său în viața socială, teatrală și funerară. Analiza monumentelor arată continuitatea și adaptabilitatea cultului, relevând interacțiunea dintre tradițiile grecești, romane și tracice. Lucrarea rămâne o referință esențială pentru cercetarea iconografiei dionysiace în spațiul pontic și pentru înțelegerea mecanismelor de sincretism religios care au modelat identitatea culturală a Dobrogei antice.
