Volumul reunește cele mai importante lucrări de lingvistică generală și fonetică generală ale lui Alexandru Philippide, printre care „Principii de istoria limbii” (1894), „Introducere în știința limbii” (curs din 1914) și „Fiziologia sunetelor”, completată de ideea unei perspective asupra fiziologiei și acusticii sunetelor vorbirii. Deși Philippide nu folosea în mod propriu termenii de „teorie a limbii” sau „lingvistică generală”, volumul reunește contribuțiile sale esențiale din aceste domenii, evidențiind caracterul lor fundamental pentru înțelegerea limbajului. Sunt incluse și cursuri universitare litografiate în 1920–1921, care dezvoltă și sistematizează gândirea sa lingvistică, inclusiv legătura dintre fonetică, fiziologie și acustică. De asemenea, este integrat un amplu excurs despre „baza de articulație și baza psihologică”, considerat reprezentativ pentru etapa matură a gândirii lui Philippide în lingvistica generală.