„Apariția acestei lucrări după un interval atât de scurt de la „Estetica'' (2 vol., 1934-1936), se justifică printr-o variere a punctului de vedere adoptat acolo. Astfel, pe când „Estetica" se înfățișează ca o lucrare științifică în care opera de artă este descrisă în constituția, tipurile și relațiile ei, în modul producerii și receptării ei subiective, așa cum ea se arată unei observații care nu se preocupă decât de latura fenomenală a lucrurilor, încercarea de față caută să, pătrundă până la rădăcina ei mai adâncă, până la aspectul ei metafizic. Prilejul îl dă comparația filosofiei cu poezia, o comparație care ține seama de idenitatea conținutului lor profund, dar și de deosebirea esențială, a manifestărilor și mijloacelor respective. Evident, ca totdeauna în astfel de cercetări, partea de ipoteze și de experiențe personale este destul de întinsă. Dar dacă pe baza lor, cercetarea de față a putut câștiga noțiuni mai precise în judecata mai multor curente moderne de artă și gândire, ca și în· problema poeziei filosofice, a filosofiei ca artă și a interpretării filosofice a poeziei, poate că strădania noastră nu va fi fost cu totul zadarnică.” – Tudor Vianu