„Publicarea studiului meu „Problemele Metaforei” (un volum de la Editura de stat pentru literatură și artă, 1957) m-a decis să dau la iveală și memoriul despre simbolul artistic, scris cu ani în urmă și pe care l-am compus cu o justificare filozofică a studiului despre metaforă. Simbolul artistic, cuprins în noul volum de față, aduce precizarea că simbolul este o categorie, propune o clasificare a diferitelor simboluri și fixează locul simbolului artistic în sistemul acestei clasificări, stăruind îndeosebi asupra diferenței dintre simbolul lingvistic și cel artistic, între cuvânt și artă. Prin această din urmă problemă, considerațiile memoriului de față se leagă cu o parte mai întinsă a lucrărilor publicate de mine în anii din urmă. Studiile despre mijloacele lingvistice ale artei literare, întreprinse în ultima vreme, porneau de la postulatul că arta literară este o manifestare lingvistică, o întruchipare a limbii. Totuși, între limbă și artă, cu toate apropierile dintre ele, care provin din faptul că amândouă sunt substitute ale unei realități sau semnale de ordinul al doilea, există și importante deosebiri. Deosebirea esențială rezultă din aceea că pe când majoritatea simbolurilor lingvistice, cuvintele sau legăturile de cuvinte, semnifică un obiect și o noțiune precisă și au prin urmare o perspectivă închisă și limitată, creațiile de artă, adică simbolurile artistice, au o perspectivă deschisă și nelimitată, după cum o dovedește viața lor istorică, posibilitatea receptării lor mereu reînnoite, interpretarea lor mereu deosebită în diferitele epoci succesive. Noțiunea simbolurilor limitate, sub incidența căreia aduc creația artistică, este rezultatul final al acestei cercetări și acela prin care se leagă studiile mele mai noi de stilistică și despre metaforă.” – Tudor Vianu