La parole mélancolique: o arheologie a discursului fragmentar este o teză de doctorat scrisă de Constantin Zaharia și susținută în 1996 la École des Hautes Études en Sciences Sociales (EHESS) din Paris. Această teză explorează legăturile dintre melancolie ca stare de spirit și scrierea fragmentară, concentrându-se în special pe opera lui E. M. Cioran. Zaharia demonstrează că scrierea prin fragmente la Cioran își are originea într-o experiență profundă de melancolie. Această abordare fragmentară se opune demersului sistematic în filosofie și aduce schimbări semnificative în expresia literară. Teza analizează, de asemenea, evoluția semnificației melancoliei de la epoca lui Hipocrate până la integrarea sa în domeniile literaturii, astrologiei și artei.