Volumul "La Roumanie devant le Congrès de la Paix" cuprinde o selecție vastă de documente și memorii prezentate la Conferința de Pace de la Paris din 1919, evidențiind argumentele politice, istorice și etnice utilizate de delegația română pentru a susține recunoașterea unirii provinciilor istorice cu România. Documentele urmăresc să demonstreze legitimitatea unirii Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei pe baza principiului autodeterminării naționale.
Structura volumului este bine organizată, incluzând: actele unirii provinciilor istorice și declarațiile minorităților care recunosc aceste acte; memorii detaliate care prezintă motivele pentru care Banatul trebuia să rămână integral al României, bazate pe unicitatea sa etnică, istorică și geografică; analize asupra contribuției României în Primul Război Mondial și asupra tratatelor de alianță semnate cu Antanta, care includeau delimitarea frontierei de vest; expuneri despre situația etnică a provinciilor românești și demontarea falselor statistici maghiare din 1910, care minimalizau majoritatea românească din Transilvania; dezbateri privind "chestiunea evreiască" și modul în care România a soluționat drepturile politice și civile ale minorităților naționale înainte de semnarea tratatelor internaționale; mărturii ale minorităților germane (șvabi) din Banat, care și-au afirmat dorința de unire cu România.
De asemenea, lucrarea include tabele statistice și hărți detaliate, relevante pentru delimitarea etnică și geografică a regiunilor discutate, ilustrând efortul documentat al delegației române de a consolida poziția națională pe scena diplomatică internațională. Acest volum este esențial pentru înțelegerea luptei diplomatice a României din perioada postbelică, marcând un moment definitoriu în recunoașterea internațională a Marii Uniri.
