„Istoria ieroglifică”, scrisă la Constantinopol în limba română între 1703 și 1705, este considerată prima încercare de roman politico-social, alegoric și autobiografic. Cantemir satirizează lupta pentru domnie dintre partidele boierești din țările române, această confruntare fiind reprezentată alegoric printr-o dispută filosofică între două principii simbolizate de Inorog și Corb. Lucrarea cuprinde cugetări, proverbe și versuri ce reflectă influența poeziei populare. „Istoria ieroglifică” înfățișează o luptă între diferite tipuri de animale, fiecare reprezentând o anumită clasă socială, folosind forma alegorică pentru a stabili o corespondență între patimile animalelor și caracterele oamenilor din Moldova și Țara Românească. De asemenea, opera poate fi interpretată ca un pamflet împotriva Imperiului Otoman, descris ca o „imensă organizație bazată pe jefuirea supușilor și pe îmbogățirea prin mila demnitarilor. Ediția este ilustrată de Simona Runcan (1947-2007) și reproduce textul ediția Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifică, Vol. I și II, colecția „Scriitori români”, Editura pentru Literatură, București, 1965, îngrijită de Petre P. Panaitescu și Ion Verdeș.