După ce se face o introducere despre modul în care surdologia europeană a pătruns în Ungaria, România și în provincia Banat, cartea se concentrează pe informațiile referitoare la Școala de Surdomuți de la Bozovici, jud. Caraș-Severin. Sunt amintite Cursurile de Formare Surdologică de la Vârșeț, din anul școlar 1862-63 și apoi se concentrează pe orașul Timișoara. Sunt explicați, pe larg, cei 22 de ani (1863-1885) în care Karl Schäffer a educat un număr de 9 copii surzi și aflăm ce s-a petrecut cu ei după perioada de educare. Suntem introduși în culisele Consiliului Municipal Timișoara care a dezbătut problema înființării unei școli pentru surzi, aflăm rezultatele recensământului surzilor din Timișoara și despre cele două examene demonstrative date de elevii privați a lui Schäffer. Școala s-a deschis la 1 oct. 1885 cu un număr de 12 elevi și ni se prezintă soarte fiecăruia dintre ei, după absolvirea școlii. Școala a trecut prin mai multe faze de organizare și ni se descriu efectivele pe care le-a avut, profesorii care au predat, meseriile în care s-au perfecționat și cum s-a acomodat prin diferitele perioade istorice, până în anul școlar 2009-2010.