Lucrarea „Literatura română contemporană”, volumul I – „Poezia”, coordonată de Marin Bucur, a fost publicată în 1980 de Editura Academiei Republicii Socialiste România, sub egida Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. Acest prim volum reprezintă o panoramă istorico-literară a poeziei românești din perioada postbelică, analizând evoluția acesteia din 1944 până în anii ’70, într-un cadru critic și contextual. Lucrarea se înscrie într-un proiect mai amplu, urmând să fie completată cu volume dedicate prozatorilor și dramaturgilor contemporani.
Volumul urmărește transformările poeziei românești din ultimele patru decenii ale secolului XX, analizând stilurile, direcțiile și universurile poetice ale diverselor generații. Se începe cu clasicii interbelici – Tudor Arghezi, George Bacovia, Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, Ion Vinea, George Călinescu și Alexandru Philippide, stabilind moștenirea literară și influența asupra poeziei contemporane. Se continuă cu explorarea continuităților și discontinuităților, tradiției lirice militante, resurecției suprarealismului și impactului său în România. Lucrarea analizează poeții din generațiile „Tânărul scriitor”, „Cadran” și „Albatros”, precum și evoluția „Cercului Literar” de la Sibiu. Sunt incluse secțiuni despre debuturi, experimente poetice, miniaturi lirice, dar și despre actori-poeți și consacrații altor activități.
Abordarea critică a volumului se concentrează pe schimbările de structură și expresie, evitând limbajul superlativ și oferind o evaluare echilibrată. Pentru fiecare poet, se prezintă o prefață bio-bibliografică, iar bibliografia selectivă oferă cititorilor acces la surse de verificare și studiu aprofundat. Lucrarea se bazează pe fișierele Bibliotecii Academiei Române și ale Bibliotecii Casei Scriitorilor „M. Sadoveanu”, fiind completată cu date obținute direct de la poeți sau din documente oficiale.
Volumul este o contribuție fundamentală la cercetarea poeziei românești contemporane, oferind o viziune de ansamblu asupra fenomenului poetic din perioada postbelică. Analiza literară realizată reușește să surprindă fluxurile interioare, mutațiile stilistice, modelele de comunicare și căutările poetice care definesc această epocă. Lucrarea aduce o perspectivă coerentă și contextualizată, evidențiind continuitatea organică a poeziei românești, din clasicii interbelici până la noile generații de creatori.
Prin această sinteză de mari proporții, volumul devine un instrument esențial pentru critici literari, profesori, cercetători și toți cei interesați de evoluția poeziei românești, contribuind la înțelegerea schimbărilor estetice și la valorizarea lirismului românesc în ansamblu.
