Necesitatea de a efectua cât mai grabnic culegeri de material ilustrativ pentru variantele regionale ale limbii a devenit un loc comun în dialectologia modernă. Motivele invocate, de obicei, cel puțin pentru graiurile românești vorbite intre granițele României, se referă la "pericolul" acțiunii nivelatoare exercitate de limba literară asupra tuturor generațiilor de vorbitori. Pentru graiurile românești din afara granițelor, chestiunea se pune diferit. în cazul acestora, pericolul real îl constituie politica de deznaționalizare dusă decenii de-a rândul de către statele în care, date fiind împrejurările istorice, populația românească a fost nevoită să evolueze. Cunoașterea și cercetarea comunităților românești de peste hotare reprezintă, totodată, o datorie și o obligație a oamenilor de știință. Pentru lingviștii și dialectologii români, studierea graiurilor vorbite în medii alogene constituie o sursă aproape nebănuită de noi și noi descoperiri de importanță deosebită, în primul rând pentru dialectologia diacronică și sincronică românească, pentru istoria limbii și, în al doilea rând, pentru lingvistica romanică