Lucrarea „Ceramică traco-getică” de Emil Moscalu, publicată în 1983 de Muzeul Național de Istorie a României, reprezintă o amplă analiză arheologică și culturală a ceramicii specifice tracilor și geto-dacilor de la sud și nord de Dunăre. Rezultatele acestei lucrări se bazează pe cercetări de teren desfășurate în perioada 1967-1976, fiind documentate prin săpături sistematice și materiale arheologice descoperite în diferite situri arheologice din România.
Autorul a investigat cetăți precum Albești și Orbeasca de Sus (jud. Teleorman), necropole precum cele de la Canlia (jud. Constanța), Râureni (jud. Vâlcea) și Ostrovul Mare (jud. Mehedinți). Aceste situri au oferit un bogat material arheologic, ce cuprinde aproape întregul repertoriu de forme ale ceramicii geto-dacice timpurii.
Lucrarea debutează cu o Introducere, care contextualizează cercetările și obiectivele principale ale autorului. Urmează „Istoricul cercetărilor”, unde sunt detaliate metodele și descoperirile realizate prin săpături arheologice. Capitolul „De când putem vorbi de traci și ce sunt geto-dacii” clarifică identitatea acestor populații din punct de vedere cultural și istoric.
Se examinează diverse tipuri de ceramică, precum „Ceramica lucrată cu mâna”, care oferă perspective asupra tehnicilor tradiționale, și „Ceramica lucrată la roată”, o demonstrație a progresului tehnologic și al măiestriei tracilor. Relațiile culturale sunt aprofundate în capitolul dedicat Relațiilor dintre traco-geți și iliri reflectate în ceramică, evidențiind influențele regionale.
Aspectele culturale regionale sunt explorate în detaliu prin capitole cum ar fi Aspectul cultural Ciumbrud, care evidențiază relațiile dintre traco-geți și sciți. Un alt capitol abordează Aspectul cultural Kustanovice, relevând influențele regionale specifice acestei zone.
Totodată, Aspectul cultural Szentes–Vekerzug–Chotin analizează legăturile și caracteristicile distinctive ale culturilor din aceste regiuni, în timp ce Aspectul cultural Bîrsești-Ferigile se concentrează asupra particularităților întâlnite în aceste situri. De asemenea, autorul detaliază Aspectul cultural traco-getic de tip Canlia, evidențiind tipologia ceramicii descoperite în acest sit important. În final, un capitol substanțial este dedicat Culturii geto-dace Sarmizegetusa, centrul cultural și politic al civilizației dacice, care subliniază unitatea și complexitatea acestei culturi.
Prin examinarea acestor aspecte regionale, Emil Moscalu oferă o perspectivă integrată asupra diversității și unității culturii traco-getice, punând în evidență influențele externe, precum și elementele tradiționale care s-au perpetuat de-a lungul timpului
Un capitol este dedicat Ceramicii cenușii lucrate la roată, analizând relațiile dintre traco-geți și greci, iar capitolul Cronologia și problema începutului Latène-ului geto-dacic abordează evoluția cronologică a acestei perioade. Lucrarea include și Reprezentări de ceramică cenușie lucrată la roată, prezentate în cadrul unor planșe ilustrative. În final, un capitol de Încheiere sintetizează concluziile cercetării și oferă o perspectivă asupra studiilor viitoare.
