„Crestomație de literatură română veche”, coordonată de Ion C. Chițimia și Stela Toma, este o lucrare esențială pentru studiul literaturii române vechi. Publicată în două volume, primul în 1984 și al doilea în 1989, de Editura Dacia, Cluj-Napoca, sub egida Institutului de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, crestomația oferă o selecție reprezentativă a celor mai semnificative texte din literatura românească medievală. Prof. dr. doc. Zoe Dumitrescu-Bușulenga semnează cuvântul înainte, evidențiind importanța acestei antologii atât din punct de vedere documentar, cât și literar.
Această lucrare își propune să scoată în evidență filonul artistic al primelor scrieri în limba română, demonstrând că acestea nu sunt simple documente istorice, ci expresii autentice ale unui început literar coerent. Prin această abordare, crestomația aduce o perspectivă nouă asupra textelor vechi, reabilitându-le ca opere literare cu valoare estetică, nu doar ca mărturii culturale. Se adresează unui public larg, de la elevi și studenți la cercetători și specialiști, contribuind la formarea unei imagini de ansamblu asupra procesului de dezvoltare a literaturii române. Totodată, pentru a facilita accesul internațional, a fost concepută în vederea traducerii în franceză și engleză, oferind astfel oportunități pentru studiul comparativ al literaturii române vechi.
Structura lucrării urmează un parcurs cronologic, acoperind cele mai vechi texte românești păstrate până în prezent, culminând cu extrase din opera lui Dimitrie Cantemir și Ion Neculce, considerate repere fundamentale pentru literatura secolelor XVII-XVIII. Organizată în trei volume, crestomația se desfășoară pe etape distincte ale literaturii române vechi. Volumul I (1984) abordează perioada de început, până la mijlocul secolului al XVII-lea, surprinzând debutul unei înfloriri literare. Volumul II (1989) include opere scrise până la deceniul al nouălea al secolului XVII, reunind lucrări semnificative, precum cele ale Dosoftei, Nicolae Milescu, Biblia de la București, Fiziologul, Sindipa, Esopia și Poveste de jale despre uciderea postelnicului Corist Cantacuzino. Volumul III, rămas nepublicat în această etapă, urma să conțină fragmente din operele lui Antim Ivireanul, Dimitrie Cantemir și Ion Neculce, continuând analiza literară a secolului XVIII.
Crestomația este structurată în compartimente tematice, reflectând diversitatea genurilor literare ale epocii și încadrând fiecare text într-un context cultural și stilistic. Înainte de prezentarea fragmentelor, fiecare text beneficiază de o introducere, care oferă informații despre titlu, datare, surse și relevanța sa pentru literatura vremii. Un aspect important al acestei ediții este transcrierea interpretativă a textelor în alfabet chirilic și latin, păstrând particularitățile dialectale și grafice, cum ar fi rotacismul și formele fonetice regionale. Explicațiile istorice, filologice și literare ajută la înțelegerea stilului, temelor și expresivității acestor scrieri. De asemenea, bibliografia selectivă completează studiul fiecărui text, indicând referințele academice relevante.
Textele incluse în crestomație se împart în mai multe categorii, în funcție de tipologia și scopul lor. Diplomatară cuprinde acte și scrisori de valoare juridică și istorică, precum „Scrisoarea lui Neacșu” și „Testamentul lui Negre”. Literatura canonică reunește texte religioase fundamentale, incluzând Psalmi, evanghelii și traduceri biblice, printre care „Psaltirea Scheiană” și „Biblia de la București”. Literatura omiletică și polemică conține predici și răspunsuri teologice, cum ar fi „Tîlcul Evangheliilor” și „Carte românească de învățătură”. Literatura laică și apocrifă aduce în prim-plan romane populare, lucrări istorice și legende, exemplificate prin „Varlaam și Ioasaf” și „Legenda duminicii”. De asemenea, crestomația cuprinde fragmente din literatura oraculară, incluzând texte profetice și vise, cum ar fi „Gromovnic” și „Visele lui Mamer”. Literatura versificată oferă poezii religioase și laice, dintre care „Psaltirea în versuri a lui Dosoftei” și „Cronici rimate” sunt printre cele mai semnificative.
Această crestomație reprezintă un instrument esențial pentru studii filologice, istorice și literare, oferind o perspectivă vastă asupra literaturii române vechi. Importanța sa derivă din restabilirea unui corpus literar coerent, consolidând fundamentele literaturii române și punând în lumină textele care au contribuit la evoluția expresiei artistice scrise. De asemenea, facilitează cercetarea academică, oferind un material documentat și structurat, care poate fi folosit în studii avansate de literatură medievală românească. Un alt aspect esențial este conservarea tradiției literare, întrucât crestomația readuce în atenția publicului textele care au avut un rol formativ în cultura românească. Prin traducerea acestora în limbi de circulație internațională, crestomația permite studiul comparativ, integrând literatura română veche în circuitul global al cercetărilor literare.
Prin această lucrare, literatura română veche este reafirmată ca expresie artistică, demonstrând că primele texte scrise nu sunt doar cronici și documente, ci veritabile creații literare. Crestomația se impune astfel ca o referință esențială în studierea literaturii medievale românești, oferind o perspectivă istorică și estetică asupra evoluției scrisului în limba română.
