Cu privire la verificarea orală a cunoştinţelor de istorie la clasele lll-Vll

Subiect: Elevii din clasele mici şi din cele mari, ba încă şi studenţii ai unor facultăţi cu caracter prin excelenţă umanistic, întâmpină serioase greutăţi în a-şi exprima liber ceea ce au de spus. Ştiu să răspundă corect la „n" întrebări, dar din „n" idei, care ar fi în fond tot atâtea răspunsuri, nu pot construi un tot unitar. Chiar povestirea a ceva foarte cunoscut de ei, a acţiunii palpitante a unui film, de pildă, este făcută fragmentat, gâfâit, cu balast de „şi", „şi pe urmă", pentru a se ajunge la soluţia de genul „mai bine puneţi-mi întrebări". Lucrul pare de mirare, pentru că de la grădiniţă copiii sunt învăţaţi să-şi expună impresiile, părerile, nu totdeauna pe bază de întrebări.
Limba de redactare: română
Secţiunea: Metodica predării istoriei
Vezi publicația: Studii şi Articole de Istorie: SAI
Loc publicare: Bucureşti
Anul publicaţiei: 1970
Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: 16; anul 1970
Paginaţia: 189-198
Navigare în nr. revistă: |< < 12 / 21 > >|