Buciumul. Instrument aerofon tradiţional

  • TITLU în română: Buciumul. Instrument aerofon tradiţional
  • Subiect: Denumirea buciumului este de origine latină (bucino, -are = a buciuma; Varro: buciumatum est = s-a buciumat). Pe întreg teritoriul ţării sunt atestate denumiri de locuri şi de localităţi: Buciumeni, Bucium, Buciumi etc. De altfel, în graiul nostru vechi, buciumul este redat într-o formă apropiată de etimon: bucinu, bucen, în cele din urmă ajungându-se la expresia actuală: ,,Bucium de aur a luat / în ţară a buciumatmare oaste-a ridicat".
  • Limba de redactare: română
  • Vezi publicația: Valachica - Studii şi cercetări de istorie şi istoria culturii
  • Editura: Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domnească” Târgovişte
  • Loc publicare: Târgovişte
  • Anul publicaţiei: 2010
  • Referinţă bibliografică pentru nr. revistă: 23; anul 2010
  • Paginaţia: 362-366
  • Navigare în nr. revistă:  |<  <  35 / 37   >  >|