Prima serie a revistei „Dacoromania” a apărut la Cluj între 1920 și 1948, ca buletin al Muzeului Limbii Române, prestigios centru științific al Universității clujene în perioada interbelică, înființat și condus de Sextil Pușcariu. Revista a devenit o carte de vizită a școlii filologice clujene, fiind apreciată drept „cel mai bun periodic de specialitate al epocii” (Iorgu Iordan), precum și „cea dintâi și cea mai importantă publicație periodică de lingvistică apărută în această perioadă” (Dimitrie Macrea). Această tradiție este continuată între anii 1973–1991 de revista omonimă „Dacoromania”, Jahrbuch für östliche Latinität, apărută în Germania, la Freiburg im Br., din inițiativa și sub conducerea lui Paul Miron și Elsa Lüder. Concomitent, revista „Cercetări de lingvistică”, publicată sub auspiciile Institutului clujean între anii 1956 și 1993, se revendică prin tematica abordată și prin ținuta științifică de la vechea „Dacoromania”. Seria nouă a revistei de lingvistică și filologie „Dacoromania” (cu sigla DR) apare, începând din anul 1994, sub egida Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca al Academiei Române, fiind publicată la Editura Academiei Române. Profilul revistei îmbrățișează aproape toate domeniile și orientările lingvistice, fiind axat, mai ales, pe cercetările tradiționale ale lingvisticii clujene: istoria limbii române, gramatica, dialectologia, lexicologia și lexicografia, fonetica și fonologia, onomastica, filologia, limbile romanice, teoria limbii, lingvistica textului, lingvistica integrală și computațională. Revista publică, de asemenea, recenzii și prezentări de cărți, cronici ale principalele manifestări științifice din domeniul lingvisticii. În nr. 2 din fiecare an sunt incluse un Indice de autori și un Indice de cuvinte. Articolele sunt scrise în limba română sau într-o limbă de circulație internațională, cu rezumat și cuvinte-cheie în engleză. (sursă: https://dacoromania.inst-puscariu.ro/)