„Voi cerceta în paginile de mai jos urmele lăsate în limba noastră de către civilizația veche grecească și apoi de cea bizantină: cea dintîi a fost rezultatul dezvoltării forțelor de producție din Mediterana orientală, la întretăierea a trei continente, și a absorbit în sine, alături de un străvechi fond de cultură autohtonă, o experiență îndelungată, venită dinspre răsărit, miazăzi și miazănoapte ; ea a fructificat mai tîrziu munca productivă și civilizația din Italia și prin mijlocirea împărăției romane s-a răspîndit pe un spațiu întins și a stăruit în cultura popoarelor moderne ; a doua a moștenit cultura greco-romană pe baza dezvoltării și mai departe a mijloacelor de producție, apoi prin atingerea cu orientul îndepărtat, cu Egiptul și cu populațiile migratoare a acumulat cunoștințe noi și s-a dezvoltat în continuare, în cadrul suprastructurii societății feudale din Europa răsăriteană.”