Volumul Hrana care ne leagă, coordonat de Ioana Popescu și Șerban Anghelescu, cu conceptul grafic realizat de Lila Passima (Muzeul Național al Țăranului Român, Editura Martor, București, 2008), explorează dimensiunea simbolică, rituală și identitară a hranei în cultura tradițională românească. Cartea funcționează ca un eseu antropologic vizual și textual, în care hrana devine un limbaj al relațiilor dintre oameni, dintre vii și morți, dintre comunitate și sacru, dintre natură și cultură.
Structura volumului urmărește logica expoziției omonime, desfășurată pe un traseu ascendent, de la materia brută la hrana încărcată simbolic. Textele etnologice sunt însoțite de imagini de arhivă și instalații conceptuale, care pun în scenă teme precum: hrana cotidiană și ritmul meselor; hrana ciclului vieții (naștere, nuntă, moarte, pomenire); hrana sărbătorilor (Paște, Crăciun); simbolismul vegetal și postul; relația dintre hrană și sacru (ofrandă, pomană, împărtășanie). Cartea descrie în detaliu scenografia expoziției – spirala ascendentă, platforma centrală, obiectele rituale, uneltele agricole, frizele cromatice – transformând lectura într-o experiență spațială. Ideile centrale se articulează în jurul consubstanțialității create prin a mânca împreună, a raportului dintre hrană și identitate, a continuității dintre gesturile alimentare și cosmologia tradițională.
Lucrarea este importantă atât ca document antropologic, cât și ca model de interpretare muzeală. Ea recuperează o viziune holistică asupra hranei, în care gesturile alimentare nu sunt simple acte biologice, ci practici încărcate de memorie, moralitate și sacralitate. Cartea oferă un cadru conceptual solid pentru înțelegerea culturii alimentare românești și a modului în care hrana structurează relațiile sociale și cosmice. În același timp, reprezintă un reper pentru muzeografia contemporană, demonstrând cum obiectele, textele și imaginile pot fi orchestrate într-un discurs coerent, emoționant și intelectual provocator.
