În volumul „Categoria factitivului în limba română” (Camelia Ușurelu, Editura Universității din București, 2005), autoarea investighează în profunzime verbele factitive/cauzative din limba română, analizându-le atât din perspectivă semantică, cât și sintactică. Lucrarea își propune să clarifice conceptul de factitiv/cauzativ, să stabilească criterii operaționale de identificare a acestor verbe și să ofere o tipologie coerentă, integrată în contextul mai larg al teoriilor lingvistice moderne.
Cartea este structurată în șase capitole ample, precedate de o introducere care fixează obiectivele și metodologia. Autoarea trece în revistă perspective teoretice variate (tradițională, tipologică, cognitivă, pragmatico-semantică), definește riguros conceptul de cauzativizare și analizează locul factitivelor în clasificările verbale. Partea centrală a lucrării este dedicată inventarierii și descrierii celor cinci clase de verbe factitive: pragmatice, ergative, lexicale, perifrastice și morfologice, fiecare ilustrată prin exemple din texte literare, populare, juridico-administrative sau științifice. Sunt discutate, de asemenea, relația dintre cauzativ și eventiv, nominalizarea cauzativelor și dinamica acestor structuri în româna actuală, cu observații atât sincrone, cât și diacronice.
Lucrarea Cameliei Ușurelu reprezintă una dintre cele mai cuprinzătoare și sistematice analize dedicate factitivelor în limba română, oferind un cadru teoretic solid și un inventar detaliat al acestor verbe. Importanța ei constă în clarificarea unui domeniu complex, insuficient tratat anterior, precum și în contribuția la înțelegerea mecanismelor cauzalității lingvistice ca parametru tipologic. Prin abordarea interdisciplinară și prin bogăția materialului analizat, volumul devine un reper esențial pentru lingviști, cercetători ai limbii române și pentru toți cei interesați de structurile verbale și de evoluția lor.
