„Cercetările arheologice sistematice efectuate de arheologii noștri privind epoca neolitică, de pe întreg teritoriul patriei, au dus la un foarte mare număr de descoperiri privind multiplele aspecte ale culturii materiale și spirituale ale acelor comunități care datează din perioada cuprinsă începând de la circa 6000 î.d.Chr. și care și-au continuat evoluția, pe plaiurile noastre, până la aproximativ 3200 î.d.Chr. Pe teritoriul țării noastre, în acea perioadă destul de îndelungată, s-a desfășurat evoluția unui număr destul de mare de culturi, cu diverse variante și faze, în diferite zone, mai restrânse sau mai întinse, ca răspândire. La sfârșitul epocii mezolitice, în ținuturile carpato-danubiano-pontice trăiau comunități, mai mult nomade, de vânători și pescari aparținând, în special, culturii tardenoisiene, caracterizate, în domeniul uneltelor de silex, prin piese microlite de diferite tipuri. Ele viețuiau în vecinătatea cursurilor de apă mai importante. Adesea urmele lor se găsesc pe diferite grinduri din preajma Dunării (de exemplu, în Dobrogea).”