„Romanian-British Political Relations (1848-1877)” de Beatrice Marinescu, publicată în 1983 în cadrul colecției Bibliotheca Historica Romaniae de către Editura Academiei Republicii Socialiste România, este o lucrare esențială pentru înțelegerea relațiilor diplomatice dintre Țările Române și Marea Britanie în perioada crucială a formării și consolidării statului român modern. Aceasta se bazează pe o analiză minuțioasă a documentelor de arhivă, atât din România, cât și din Marea Britanie, completată de o bibliografie bogată. Cartea explorează influența Marii Britanii asupra evenimentelor politice majore din Țările Române între 1848 și 1877, precum Revoluțiile de la 1848, Unirea Principatelor Române, domnia lui Alexandru Ioan Cuza și obținerea independenței României. Beatrice Marinescu analizează modul în care diplomația britanică a perceput și influențat aceste momente istorice, precum și implicațiile lor în contextul echilibrului de putere european. Volumul cuprinde 7 capitole care analizează cronologic momente importante din istoria relațiilor diplomatice româno-britanice. Capitolul unu, analizează evenimentele revoluției de la 1848 în Principatele Române și atitudinea Marii Britanii. Capitolul al doilea analizeză Unirea Principatelor Române în perspectiva britanică, respectiv implicarea emigranților români în Anglia, dezbaterile din cadrul Conferinței de la Viena (1855), Congresul de la Paris și rolul Marii Britanii în recunoașterea unirii. Capitolul al treilea analizează recunoașterea internațională și percepția oficialităților britanice cu privire la dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza și unificarea administrativă a Principatelor Unite Române. Capitolul al patrulea analizează problemele interne ale Principatelor Unite între 1861 și 1866 din perspectiva intereselor britanice. Capitolul al cincilea analizează reacția Marii Britanii față de detronarea lui Alexandru Ioan Cuza și atitudinea față de alegerea unui prinț străin. Capitolul al șaselea analizează relațiile româno-britanice între 1866-1877 și interesele Marii Britanii în zona carpato-danubiano-pontică. Ultimul capitol analizează atitudinea Marii Britanii față de independența României obținute în 1877. Cartea reprezintă o contribuție valoroasă la domeniul istoriei relațiilor internaționale, oferind o imagine detaliată a interacțiunilor dintre factori interni și externi în formarea statului național român. Aceasta evidențiază rolul Marii Britanii în evenimentele cheie ale istoriei românești și clarifică pozițiile oficiale britanice asupra „chestiunii românești.” Utilizarea documentelor inedite din arhivele românești și britanice aduce o perspectivă unică asupra subiectului, fiind o resursă indispensabilă pentru cercetători, istorici și pasionați de istorie diplomatică.